• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home Футбол Beckenbauer, cel care a condus Germania către două Campionate Mondiale

Beckenbauer, cel care a condus Germania către două Campionate Mondiale

 

Disciplină, ambiţie, curaj, risc, focus pe rezultate, strategie, tactică şi planificare – acestea sînt doar cîteva dintre atributele care îi definesc pe liderii din domeniul sportului, fie că sînt înnăscute sau dobîndite. Toată lumea are nevoie de modele de leadership, iar lumea sportului are una dintre cele mai vaste oferte. În acest context, ca o completare a activităţilor de zi cu zi (traininguri, seminarii, conferinţe), compania Ascendis a decis să promoveze săptămînal, în ProSport, un lider sportiv renumit pentru experienţa, viziunea şi rezultatele sale. Astăzi, ProSport şi Ascendis prezintă povestea lui Franz Beckenbauer, unul dintre cei doi oameni care au cîştigat Campionatul Mondial de fotbal atât ca jucător, cât şi ca antrenor.

  • "Franz Beckenbauer simbolizează fotbalul şi o mentalitate de învingător. Pe deasupra, el este cel care a adus Campionatul Mondial ţării sale. Sîntem mândri de el". - tenismanul german Boris Becker

Franz Anton Beckenbauer (69 de ani) este unul dintre cei mai decoraţi jucători din istoria fotbalului. Acesta a condus selecţionata Germaniei de Vest către succesele înregistrate în 1972 (Campionatul European) şi 1974 (Campionatul Mondial), dar şi echipa lui Bayern Munchen către cele trei titluri consecutive de campioană a Europei (1974, 1975, 1976). Dar Beckenbauer nu s-a făcut remarcat doar prin prisma trofeelor obţinute de-a lungul carierei sale. Abilitatea de a-şi conduce coechipierii reprezintă unul dintre principalele motive pentru care jucătorul german este considerat o legendă a fotbalului.

  • Beckenbauer a debutat în fotbal ca mijlocaş, dar s-a afirmat prin randamentul oferit din postura de fundaş, el fiind deseori creditat pentru apariţia poziţiei de libero.
  • Germanul este dublu cîştigător al titlului de Jucător al Anului în Europa (1972 şi 1976).

Momentele de cumpănă sînt cele în care adevăraţii lideri se fac remarcaţi şi acesta a fost şi modul prin care Beckenbauer a intrat în lumina reflectoarelor. La Campionatul Mondial din anul 1970, banderola de căpitan a Republicii Federale Germane (Germania de Vest) a fost atribuită atacantului Uwe Seeler, care la acea vreme avea 34 de ani. Însă Beckenbauer, cu zece ani mai tînăr decît căpitanul desemnat, nu a avut nevoie de o banderolă pentru a-şi conduce coechipierii de pe teren, fapt confirmat în semifinala ce a avut loc pe stadionul Azteca din Mexico City împotriva Italiei - un meci care ulterior avea să fie descris drept "meciul secolului", precum şi "cel mai frumos, dramatic şi fabulos meci din toate timpurile" de către ziarul mexican Excelsior.

În minutul 70 al partidei, Beckenbauer şi-a dislocat umărul în urma unui fault al italianului Pierluigi Cera. Cu braţul imobilizat şi fixat de corp, jucătorul a avut de îndurat încă 50 de minute dintr-un meci plin de suspans dar epuizant. În pofida sacrificiului făcut de Beckenbauer, Italia a fost cea care şi-a asigurat locul în finala competiţiei, după ce un gol marcat de Gianni River în minutul 111 a stabilit scorul final al confruntării: 4-3. Cu toate acestea, prestaţia eroului povestirii noastre a fost apreciată de lumea fotbalului, publicaţia Evening Standard caracterizîndu-l drept "un ofiţier prusac rănit, învins, dar viteaz şi mîndru".

  • "Nu cel mai puternic cîştigă, ci acela care cîştigă este cel puternic" - Franz Beckenbauer

Patru ani mai tîrziu (1974), succesul avea să vină şi pe strada celui cunoscut drept "Der Kaiser" (n.trad. Împăratul) pentru caracterul său de lider, stilul de joc elegant, dominanţa de pe terenul de joc şi prenumele Franz care aminteşte de împăraţii Austriei. De acestă dată căpitan al echipei, Beckenbauer a avut oportunitatea de a ridica trofeul Campionatului Mondial chiar în Munchen, oraşul său natal, după o finală Germania de Vest - Olanda în care gazdele turneului s-au impus cu scorul de 2-1.

În finala Mondialului din 1974, Neeskens a înscris pentru Olanda din penalti încă din primul minut al partidei. Republica Federală Germania a cîştigat pînă la urmă meciul cu scorul de 2-1. FOTO: AFP

Beckenbauer a continuat la Bayern Munchen pînă în 1977. După trei ani (1977-1980) petrecuţi la New York Cosmos în Statele Unite, acesta a revenit în ţara natală, acolo unde, alături de Hamburg, a mai cîştigat campionatul pentru ultima dată (1982). Doi ani mai tîrziu a preluat frîiele primei reprezentative a Republicii Federale Germane. A condus echipa pînă în finala Campionatului Mondial din 1986, unde au fost învinşi (scor final 3-2) de o primă reprezentativă a Argentinei care îl avea pe Diego Maradona în primul "11". Succesul la nivel managerial a venit patru ani mai tîrziu. În 1990, în ultimul său meci ca selecţioner, Beckenbauer a devenit primul om care a cîştigat Campionatul Mondial atît ca jucător, cît şi ca antrenor.

"Der Kaiser" a continuat să fie o personalitate importantă a fotbalului internaţional şi după încheierea carierei de antrenor. În anul 1994 a devenit preşedintele lui Bayern Munchen, iar mare parte din succesele înregistrate de bavarezi au fost considerate un rezultat al modului în care acesta a gestionat clubul. Patru ani mai tîrziu, Beckenbauer a devenit vice-preşedintele Federaţiei Germane de Fotbal, el fiind şeful comitetului ce s-a ocupat de organizarea Mondialului ce a avut loc în Germania în 2006. În prezent, neamţul lucrează ca analist pentru televiziunea Sky din Germania şi ca autor de editoriale pentru publicaţia Bild.

Beckenbauer (dreapta) în anul 2003, alături de (de la stînga la dreapta): preşedintele Federaţiei Germane de Fotbal Gerhard Mayer-Vorfelder, campionul mondial în Formula Unu Michael Schumacher, preşedintele FIFA Joseph Blatter şi legendarul fotbalist brazilian Pele (FOTO: AFP)

  • Echipele de club la care a jucat Beckenbauer: Bayern Munchen (1964-1977), New York Cosmos (1977-1980), Hamburg (1980-1982), New York Cosmos (1983).
  • Trofeele cîştigate de Beckenbauer: Bundesliga (de 4 ori), Cupa Germaniei (de 4 ori), Cupa Campionilor Europeni (1974, 1975, 1976), Cupa Cupelor UEFA (1967), Cupa Intercontinentală (1976), Campionatul în America de Nord (1977, 1978, 1980), Campionatul Mondial (1974), Campionatul European (1972).(reluare din prosport.ro)