• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home Новости Новости Povestea din spatele Cupei

Povestea din spatele Cupei

Pittsburgh Penguins a cîștigat pentru a patra oară în istorie Cupa Stanley, după ce s-a impus în meciul 6 al finalei NHL, 3-1 cu San Jose Sharks.

Succesul reprezintă un final de carieră de vis pentru Pascal Dupuis, 37 de ani, jucător nevoit să se retragă din cauza unor probleme mari de sănătate. Nu e o legendă, dar își trece în palmares a doua Cupă Stanley din carieră și va răm]ne un exemplu pentru viitorii ”pinguini”.

”DACĂ NU AI AMBELE PICIOARE RUPTE, NU TE CULCI PE GHEAȚĂ”

Aflat la al nouălea sezon în tricoul lui Pittsburgh, Dupuis a trebuit să renunțe la hochei în iarnă. Povestea începe însă în urmă cu mai bine de 3 ani, în decembrie 2013. Cu două zile înainte de Crăciun, Dupuis se alege cu genunchiul drept făcut praf. Ligamente rupte după ce un coechipier este împins în piciorul său la un meci în Ottawa. Refuză să părăsească gheața pe targă. ”Tata avea o regulă despre asta cînd eram mic. Dacă nu ai ambele picioare rupte, nu te culci pe gheață. Patinezi într-un picior. Asta am făcut”, își amintește Dupuis în mărturia pentru The Players Tribune.

O săptămînă mai tîrziu era acasă în așteptarea operației. ”N-aveam stare, așa că am ales să fac niște exerciții. Am simțit dureri intense în piept. M-am gîndit imediat la momentul accidentării și mi-am adus aminte că am fost lovit în piept. Am crezut că e vorba de o coastă ruptă sau de un cartilaj rupt. Nimic important. Jucasem în trecut cu ambele probleme”. Presupunerea sa era greșită însă. După cîteva nopți în care începuse să aibă crize de tuse, Dupuis a fost convins de soție să meargă la doctor.

”NU EȘTI PREGĂTIT SĂ AUZI ASTFEL DE CUVINTE”

A fost consultat de kinetoterapeutul echipei, care a sesizat că ceva este în neregulă și a anunțat doctorul. ”Mi-a spus: «Trebuie să mergi la spital pentru niște teste. Roagă-ți soția să te ducă. Tu nu poți să conduci. Ne vedem la spital». Nu ești pregătit să auzi astfel de cuvinte”, povestește Dupuis.

Verdictul? Embolism pulmonar. Un cheag de sînge urcase de la genunchi pînă la plămînul drept. ”Practic, ai suferit un infarct la plămîn. E grav. Dacă ar fi fost vorba de inimă sau creier, putea fi fatal”, i-a spus medicul. Operația a fost amînată, iar șase luni a fost nevoit să ia anticoagulante. În iulie 2014 era deja pe gheață.

”Ca să ajungi în NHL fără să fii draftat trebuie să treci prin ziduri. Nu e vreun citat motivațional la mișto de pus pe perete. Pur și simplu trebuie să ignori o cantitate imensă de durere, iar asta poate avea consecințe”

”AM UN INFARCT ACUM?!”

Staff-ul ”pinguinilor” l-a menajat după revenire, dozîndu-i efortul în timpul meciurilor. A doua zi după meciul 11 au apărut din nou problemele. ”Stăteam pe gheață, la centrul patinoarului, cînd am simțit că un trăsnet îmi trece prin corp. Mi-am pierdut răsuflarea.Aveam dureri în piept și mă gîndeam: «Am un infarct acum?!». Prima dată, durerea a venit treptat. Acum, a fost ca un pumn în plex. NU DIN NOU!”.

Colegii lui nu știau despre problemele pe care le avusese în urmă cu numai cîteva luni. Au crezut când le-a spus că e posibil să fi suferit o întindere. N-a spus nimănui de dureri și a terminat antrenamentul! ”Te-ai luptat 8 luni cu refacerea genunchiului. Toți se îndoiesc de tine. Ai 35 de ani. E gata”, gîndea în acele momente Dupuis.

”AM JUCAT FĂRĂ O TREIME DINTR-UN PLĂMîN!”

În ciuda problemelor, Pascal a continuat să joace până în noiembrie 2014. ”Nu recomand asta nimănui, dar adevărul este că am jucat 5 meciuri în NHL fără o treime dintr-un plămîn! Am jucat cel mai bun meci al anului la Toronto, la numai câteva zile după ce am simțit cheagul de sînge. Am bătut 2-1, iar eu am marcat ambele goluri. M-AM ÎNTORS!”.

”Mă mințeam singur! Cînd am ajuns acasă și mi-am văzut familia, atunci a fost suficient. M-am dus la doctor”. Déjà vu!

”M-AM MĂRITAT CU UN CAL DE CURSE”

În ciuda noilor complicații, a revenit in nou pe gheață pentru sezonul 2015/2016. Își făcea singur injecțiile cu anticoagulant chiar în bucătărie. Soția l-a surprins într-o zi: ”Oh, minunat. M-am măritat cu un cal de curse!”. ”A fost greu pentru ea, dar știe ce mult înseamnă hocheiul pentru mine”, spunea Dupuis.

”Oamenii mi-au spus toată viață că nu sunt suficient de bun. Prea slab pentru juniori. Prea slab pentru NHL. Prea slab să joc lîngă Sidney Crosby. Chiar și acum, mulți au uitat de mine. Sigur nu mă cunosc. Nu vreau să revin doar ca să fiu un jucător important în vestiar. Vreau să se conteze pe mine”

De ce a decis să revină? ”Sună ciudat, dar mi-era dor să fiu lovit. Cînd doctorul mi-a spus că pot juca, eram nerăbdător să primesc o lovitură, o crosă în coaste, poate un puc în față. Voiam să sîngerez, acum puteam”. A rezistat însă numai 18 meciuri. ”E dificil să mă retrag, să renunț la hochei, dar soția și cei patru copii sînt prioritatea mea”, și-a motivat Dupuis decizia.

A rămas alături de echipă, a fost la San Jose și a ridicat Cupa Stanley alături de colegii săi. ”Băieții mi-au cerut să vin, să sărbătoresc alături de ei. E un sentiment incredibil. Nu puteam cere un final mai frumos”.