• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home Другие виды спорта Разное Prima cunoștință cu Napoli, capitala Universiadei Mondiale

Prima cunoștință cu Napoli, capitala Universiadei Mondiale

Chişinău, 3 iul. /MOLDPRES/. O faci, de regulă, ca și în toate orașele, la aerogară. Sunt foarte grăbit. Trebuie să mă acreditez cât mai repede și din informația oficială dacă iau un taxi o să mă coste 19 euro. Vin la rândul de taximetre de lângă aerogară, indic adresa hotelului particular unde o să stau, DormidaMe, precizez cât o să coste. ”25 de euro”, rostește sec șoferul relativ tânăr, dar deja cu burtică. După chipul său încruntat nu are nici un rost să te târguiești. ”OK”, îmi zic în sine și în glas lui. Încerc să leg cu engleza mea stâlcită un dialog, dar Giovanni este la aproximativ același nivel de cunoștințe cu al meu și dialogul nu se leagă. Româna, rusa nu le recunoaște. Doar italiana.

”Am ajuns”, îmi spune el peste vreo 20 de minute și-mi indică în depărtare, peste drum o clădire. Despre cecul de plată obligatoriu, ca de exemplu la Beijing, în 2008, la Olimpiadă, nici vorbă să fie. A trebuit să merg, pe jos, încă vreo zece minute ca să ajung la destinație, să tot întreb de unul de altul ca până la urmă să găsesc DormidaMe, situat pe Calata S.Marco, 24.

Am orarul tipărit, cu trenul, spre Centrul de presă de la Mostra d'Oldemare, care se află chiar lângă stadionul unde joacă Napoli, dublă campioană a Italiei la fotbal cu celebrul Maradona în componență urmă cu mai mulți ani. Ajung cu trenul. La cei aproximativ un milion de oameni cât are Napoli este firesc să aibă și un metrou cu toate ramificațiile prin oraș, dar comparația cu capodoperele Moscovei, Sankt-Petersburgului la acest capitol este atât de șubredă, nelalocul ei, încât apare momentan în memorie și dispare. Prea mare este diferența care este amplificată și de lipsa unei curățenii elementare, ca bunăoară în orașele din Belarus, ca să nu mai vorbesc de cele din Marea Britanie, pe care am avut ocazia să o vizitez în urmă cu vreo lună. Acesta este, însă, itinerarul spre Centrul Principal de Presă, iar sursele afirmă autoritar că Napoli este unul dintre cele mai bine aranjate orașe din lume (probabil centrul lui), iar stația de metrou Toledo este cea mai frumoasă din lume. Sper să găsesc timp ca s-o o admir.

La intrarea centrală a Centrului Principal de Presă stau carabinieri cu căști, pistoale, în vestă antiglonț, toată muniția necesară în caz de, ferita sfântul, vreun atac terorist. Trec normal cu bine controlul, dar un buzunăraș al rucsacului mai este pipăit, apoi controlat încă odată de unul dintre vigilenții carabinieri. Găsește acolo un aparat manual minuscul de ras cu capac de protecție pe care, în grabă, uitasem să-l las în odaia de la hotel. ”Îl arunci în urna de alături”, îmi spune el cu toată seriozitatea în glas și adaugă: ”Prezintă pericol. Ai putea să-l tai pe cineva”. ”Dar dacă îl pun alături, pe pervazul ferestrei, ca să-l iau la întoarcere, se poate?”, întreb diplomatic pentru că perspectiva de a fi în continuare cu barbă nu mă aranjează, nu-mi place. ”Pune-l. Dar să vedem dacă ai să-l găsești”, îmi răspunde cerberul pe un ton mai mult serios, decât în glumă.

Mă acreditez. Aștept și un mic suvenir din partea organizatorilor, așa cum se procedează la toate marile competiții: un tricou, un chipiu, un rucsac… Zădarnic. Bugetul municipalității Napoli, al Federației Internaționale a Sportului Studențesc pentru Universiada Mondială este modest, nu a prevăzut acest lucru. Mă acomodez cu noile condiții de lucru, adaptez computerul la rigorile existente aici, transmit, în sfârșit, cu greu, prima știre. Mă întorc la hotelul donei Luiza, o bătrânică de vreo 80 de ani, dar încă foarte vioaie. Revin pe lângă carabinierii înarmați. Mă uit pe pervaz. Aparatul de ras stă neclintit la locul unde l-am lăsat. Au umor fin italienii iștia!

A doua zi dimineața, astăzi, 3 iulie, vin din nou la ei. Îmi spun că deja intrarea este interzisă aici și-i redirecționată mai sus. Au lungit-o cu peste un kilometru. Deci, ca să ajung de la DormidaMe la Centrul de presă am nevoie de, cel puțin, o oră.

Ion ROBU

Reportaj difuzat cu suportul Xerox Moldova.