• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home Другие виды спорта Разное 365 de zile, un singur aur mondial pentru România la seniori

365 de zile, un singur aur mondial pentru România la seniori

  • Alexandru Liviu Lazăr Dumitrescu şi Victor Mihalachi, originar din Moldova, sînt campionii mondiali din sportul românesc în 2014. Mai exact, sînt singurii sportivi care au cucerit un titlu mondial, la nivel de seniori, pentru România în ultimii doi ani.

După o perioadă plină de incertitudini, de clasări în apropierea podiumului, cei doi au revenit în forţă în această vară, la Moscova, pentru a cîştiga titlul mondial în proba olimpică de 1.000 m, o victorie obţinută cu un nou record al distanţei. Un succes care i-a făcut să redescopere gustul succesului, să îşi arate încă o dată valoarea şi să îşi anunţe intenţiile pentru Rio 2016. Aflaţi în minivacanţa de Sărbători, după care vor urca în cantonament la Piatra Arsă, Alex şi Victor au povestit, pentru ProSport, despre dezamăgirile pe care le-au trăit, lucrurile pe care doresc să le uite, planurile lor şi obiectivele trasate pentru 2015.

Primul care a acceptat provocarea ProSport de a face un bilanţ al anului care se încheie şi de a dezvălui obiectivele pentru 2015 este  Alexandru Liviu Lazăr Dumitrescu (26 ani). Originar din Ştefeşti (jud. Prahova), Alex mărturiseşte că eşecul de la Londra i-a ambiţionat şi mai mult şi că nu se vor lăsa pînă nu-şi vor trece în palmares o medalie olimpică, chiar dacă ar fi să ajungă şi la Tokyo pentru ea.

Alex, ce a însemnat pentru voi rezultatul din acest an de la Mondiale?
Este un rezultat pentru care am muncit la fel de mult ca pentru orice clasare în apropierea podiumului. În fiecare an ne dorim sa obţinem medalie de aur la Mondiale, dar în ultimii doi ani nu am reuşit să luăm, nu a fost să fie, bine că am spart gheaţa acum. În sportul de performanţă nu tot timpul poţi să fii în frunte, mai ales în ziua de azi cînd totul evoluează foarte mult şi e greu să ţii pasul cu marile ţări, Germania, Rusia, Ungaria, naţiuni care s-au dezvoltat foarte mult.

Aţi fost dezamăgiţi că la Europene nu a fost un titlu continental?
Nu, a fost o competiţie care ne-a ambiţionat şi mai mult. După acel concurs am stat şi am analizat ce am greşit, ştiam că putem mai mult, dar au fost condiţiile de concurs foarte dificile, ca de fiecare dată când am fost la Brandenburg. Drept dovadă a doua zi nu au mai fost condiţiile aşa de rele şi am obţinut două medalii, una chiar într-o probă în care nu reuşisem să luăm medalie vreodată, cea mai bună clasare fiind  locul 4 la CM 2010, proba de canoe dublu pe 200 m.

Liviu Alexandru Dumitrescu a pozat pentru ProSport cu bandanele norocoase pe care le poartă în fiecare cursă. Foto: Alex Hojda

V-aţi gîndit să vă retrageţi după Londra, unde aţi terminat finala pe locul 7?
Dimpotrivă, ne-am spus că nu ne lăsăm pînă nu obţinem o medalie la Jocurile Olimpice, pentru că e singura care ne lipseşte din palmares. Asta se poate întîmpla ori la Rio, ori la Tokyo. Se aşteaptă în continuare foarte mult de la noi pentru că este ideea aceasta că dacă ai devenit o dată campion mondial trebuie să fii tot timpul  pe prima treaptă a podiumului. E foarte greu însă să menţii pasul cu marile ţări ale Europei şi e foarte greu să te impui, dar mă bucur că am reuşit să ne batem, în continuare, pentru primul loc.

Te mai gîndeşti la ce a fost acolo?
Sincer nu m-am mai gândit din următoarea săptămână de când am ajuns acasă. Practic nu mi-a rămas nimic în minte, în primul rând emoţional nu am simţit că a fost o ediţie a Jocurilor Olimpice pentru că nu am fost nici la închidere, nici la deschidere. Pentru mine a fost un concurs banal în care nu că ne-am dus pregătiţi, ci ne-am dus într-o formă de oboseală acumulată în cantonamentul la munte. Ne gîndim la Rio însă, anul 2015 va fi destul de greu cu Europenele care sînt devreme, apoi e prima organizare a Jocurile Olimpice Europene la Baku si apoi Mondialele unde miza e dublă, să ne apărăm titlurile şi să obţinem calificarea la Rio 2016.

Cei doi campioni mondiali fac pregătire pe apa lacului Snagov şi în luna decembrie  Foto: Alex Hojda

Strategia “tare, de la cap la coadă!”

Cum este relaţia cu Victor după atîţia ani?

Victor e foarte tipicar. După orice pistă de control, stăm în cameră şi analizăm ce am greşit

Alex Liviu Dumitrescu

De-a lungul timpului ne-am îmbunătăţit relaţia, am început să ne cunoaştem şi mai bine. Practic, din punct de vedere tehnic, al simţului la vîslit, la aranjarea în barcă, ne sincronizăm perfect. Eu tind să cred că ne completăm unul pe celălalt şi formăm un dublu de succes.

Care este principala calitate a lui Victor?
E foarte devotat în ceea ce face si foarte tipicar la orice detaliu. După orice pistă de control, antrenament, stăm în cameră şi analizăm ce am greşit, cine a greşit, ce trebuie să facem să meargă bine.

Ce te enervează la Victor?
Sincer, uneori mă enervează că e prea calm şi nu reacţionează. Orice i-ai zice, stă,  gîndeşte, analizează şi apoi dă un răspuns.

Cum reuşiţi să comunicaţi în barcă?
În barcă ne simţim. Înainte de orice cursă punem o strategie la punct, unde sa întărim strocul, unde sa îl menţinem, asta în funcţie şi de competiţie şi de adversari. Dacă nu e cum am vorbit pe mal, abordăm strategia "tare, de la cap la coadă".

INFO Alex şi Victor formează o echipă din 2010, an în care au devenit dublu campioni mondiali după ce s-au impus la 1.000 m şi 500 m.

Victor Mihalachi (în stînga) şi Liviu Alexandru Dumitrescu se completează perfect în barca de dublu

Victor Mihalachi (25 ani) este partea calmă, raţională a duo-ului de aur. Sportivul născut la Mîrnoie, în Republica Moldova, mărturiseşte că nu ar face niciodată echipă cu altcineva în afara lui Alex şi că aşteaptă cu emoţii cantonamentul de la Piatra Arsă, de unde nu are amintiri prea plăcute.

Victor, cum ai caracteriza anul 2014?
În primul rînd este anul revenirii pentru noi, anul care ne-a dat o motivaţie în plus de a bate noi recorduri pentru că atunci când am câştigat titlul mondial am reuşit să doborâm vechiul record şi acum avem şi dorinţa să ne îmbunătăţim timpii.

Cucerirea titlului mondial v-a demonstrat faptul că puteţi fi cei mai buni?
Noi am ştiut întotdeauna ce putem, nu am avut emoţii în a ne demonstra nouă ceva. Era important să revenim pentru că am întâmpinat tot felul de probleme şi am reuşit să trecem peste ele împreună. Probleme de pregătire, diverse probleme, poate minore, dar care s-au adunat în timp.

Aţi simţit presiunea de a cîştiga la Mondiale?
Da, dar a fost o presiune ciudată pentru că după Europene au fost persoane care se aşteptau să nu facem nimic la Mondiale, care nu mai credeau că putem reveni, care nu ne mai dădeau vreo şansă. Noi ştiam însă că o să reuşim şi am reuşit. Este important să nu te îndoieşti niciodată de tine sau de colegul tău de echipă, asta cred că e cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o de când trag cu Alex.

Colegul tău de echipă a spus că a uitat de Jocurile Olimpice de la Londra. Tu te mai gîndeşti la ce a fost acolo?
Am fost dezamăgit de acel eşec pentru că, cu o lună înainte câştigasem Europenele unde îi bătusem pe viitori campioni şi vicecampioni olimpici. Pentru noi asta a fost cel mai dureros, să îi baţi cu patru săptămâni înainte de Londra şi apoi ei să avanseze şi tu să cobori. A fost greu pentru că a fost primul nostru concurs în care am terminat în afara podiumului, practic la Londra am învăţat să pierdem, am învăţat ce e eşecul.

Victor Mihalachi face echipă cu Liviu Alexandru Dumitrescu din 2010  FOTO: ProSport

Regretele încă au rămas…
Şi regretele, dar şi o motivaţie mai mare, motivaţia de a merge mai departe. Sîntem singurul echipaj din ultimii ani care a luat constant medalii şi probabil cele mai multe medalii în aceeaşi formulă. Cele mai multe ţări pregătesc diferite formule de echipaje pentru anumite probe, noi suntem însă mai universali. În sport poţi obţine un titlu mondial, însă să te menţii în timp e mult mai greu. Am reuşit să mergem mai departe după Londra pentru că am avut susţinerea celor dragi. Suntem tineri, nu văd de ce am fi abandonat.


Alex e altruist, dar prea impulsiv. Avem o relaţie frăţească, ne înţelegem din două cuvinte

Victor Mihalachi

S-a schimbat de-a lungul anilor relaţia cu Alex?
Da. Devine din ce în ce mai bună (rîde). Avem o relaţie frăţească, ne înţelegem din două cuvinte, ştim ce avem de făcut, pe partea profesională ne completăm perfect. Nu sîntem atît de asemănători cum ar crede unii,  însă ne completăm foarte bine, de asta cred că avem şi succes.

Ce te enervează la Alex?
E prea impulsiv.

Care e principala lui calitate?
E altruist, devotat, se dăruieşte total în tot ceea ce face. Pot să am încredere că dacă ne-am propus să facem o treabă, va merge pînă la capăt, nu o va da la întors. E un om pe care mă pot baza oricînd.

Te-ai vedea făcînd echipă cu altcineva?
Nu. Eu cu Alex ne completăm perfect şi nu avem ce schimba. Dacă formula asta are succes de ce ar trebui să o schimbăm!? Deşi ştiu că nu există perfecţiune, noi împreună tindem spre ea. Am pornit împreună şi vrem să ne retragem tot împreună, în echipă.

Ce obiective aveţi pentru 2015?
Calificarea directă la Jocurile Olimpice, calificare ce se poate obţine la Mondiale, şi ocuparea primului loc la toate competiţiile la care participăm, Naţionale, Europene, Mondiale şi Jocurile Olimpice Europene de la Baku.

Săptămîna viitoare veţi urca la Piatra Arsă în cantonement. Eşti pregătit?
(rîde) Am mai fost de două ori la Piatra Arsă şi mi-a fost extrem de greu să mă adaptez pentru că nu mai fusesem niciodată pînă atunci în pregătire la munte. Ultima dată am urcat în 2009, e altitudine mare, nici nu eram foarte bine pregătit fizic, abia venisem de la juniori şi îmi amintesc că am vomitat la fiecare antrenament de forţă, cît am stat o lună acolo.  Era un loc foarte izolat, trist, puteai să intri foarte uşor în depresie după două săptămîni. Am prins zăpadă mare, nu se vedeau nici vîrfurile la brazi, alergam doar pe schiuri. Mi-a fost foarte greu să mă adaptez, în schimb pregătirea fizică făcută acolo mi-a prins bine tot anul.

  • În 2014, Dumitrescu/Mihalachi au cucerit două medalii la canoe dublu, la Mondialele de la Moscova: aur la 1.000 m şi argint la 500 m (probă neolimpică)

La Europenele de la Brandeburg cei doi au obţinut medalia de argint la 500 m şi medalia de bronz la 200 m.