• Russian (CIS)
  • Română (România)
  • English (United Kingdom)
Home Другие виды спорта Разное

Разное

Maratonul de la Chişinău a reunit peste 18.000 de participanţi

Chişinău, 1 oct. /MOLDPRES/. Maratonul de la Chişinău, desfăşurat ieri, a reunit aproximativ 18.000 de participanţi din peste 50 de ţări, relatează MOLDPRES.

Competiţia s-a desfășurat de la ora 8 dimineaţă până spre seară (ora 17.00) la diferite distanţe şi categorii de vârstă, inclusiv curse rezervate sportivilor cu dizabiltăţi locomotorii.

Câştigător la cea mai prestigioasă probă din cadrul concursului – distanţa clasică de 42 kilometri şi 195 de metri - a devenit  kenianul Benjamin Kiprop. El a învins stabilind şi un record al maratonului - 2 ore şi 16,38 minute. „A fost o plăcere să concurez şi la Chişinău”, a declarat învingătorul pentru mass-media după încheierea cursei, care călătoreşte timp de mai mulţi ani prin lume şi participă la diferite maratoane.

Învingători la celelalte curse din programul competiţional au devenit: Vladislav Ivancenco şi Mihaela Botnari (distanţa de 5 km), Petru Chiriac, Daniela Ciocan (10 km), Maxim Răileanu, Ecaterina Carmanenco (21 km), Irina Maşnâk (42,195 km). La proba rezervată sportivilor în scaune rulante, pe primele locuri s-au clasat: Alexandru Marţinchevici (10 km). La categoria handbike, aceeaşi distanţă, primul la finiş a fost Cătălin Petroşan. La distanţa de 21 km proba maraton for oll, cei mai buni au fost Anatol Bardji şi Nadejda Dmitriuc. Câștigătorii cursei de 42 km au devenit Ilie Ştefârţă şi Natalia Sobcinscaia.

„Competiţia a fost, indiscutabil, un succes”, a declarat pentru mass-media Dmitri Voloşin, unul dintre organizatorii principali ai acesteia. Fondul de premiere al concursului a fost de 100.000 de lei. Maratonul de la Chişinău s-a desfăşurat a patra oară.

 

vidiu Ionescu, vicecampion european: "De multe ori, mă mir cum creierul poate procesa atât de rapid o informaţie"

Sport complex, tenisul de masă te solicită maximum. Pici la primul strănut al adversarului dacă nu eşti călit fizic şi mental, dar îţi şi poţi domina rivalul dacă îi identifici punctele nevralgice. Ovidiu Ionescu (28 de ani, 59 în clasamentul mondial) a cucerit la Campionatul European de la Alicante medalie de argint la individual după un parcurs fantastic, în care Emmanuel Lebesson, Vladimir Samsonov, Jonathan Groth şi Kristian Karlsson n-au mai găsit nici ieşirea din ţarc. A pierdut în finala cu zeul Timo Boll, 1-4, dar pentru buzoianul descoperit de Mircea Dinu argintul e ca un aur. Şi, mai presus de toate, medalia lui Ovi e încă o confirmare a şcolii de tenis de masă din România. Tenisul de masă e sportul în care trebuie să alegi cea mai bună soluţie pentru a pune mingea pe masă în doar o fracţiune de secundă. Şi, responsabil principal pentru plasarea mingii în jumătatea adversarului, este creierul.

Ovidiu, ţi s-au sedimentat gândurile la câteva zile după ce ai luat argintul european la Alicante?

Încă nu realizez nici acum dimensiunea performanţei. În primul rând, la tragerea la sorţi am venit cu gândul că-s pregătit până în măduva oaselor pentru acest European pentru că în acest sezon aveam victorii în faţa câtorva dintre cei mai valoroşi jucători ai continentului. Asta îmi dădea un imbold psihic care mă făcea să ţintesc un rezultat bun. Mă gândeam la sferturile de finală. Poate! Poate, poate! Dar astrele s-au aliniat pentru mine. Pe măsură ce înaintam, mă simţeam ca într-un tunel în care timpul se dilata, se dilata, se dilata.

De ce zici asta?

Pentru că am câştigat foarte multe seturi la două puncte diferenţă, ceea ce denotă în tenisul de masă o pregătire psihologică de nota 11. Felul în care m-am pregătit mental pe parcursul acestui sezon şi-a spus cuvântul şi am atins punctul de vârf la Alicante. Ca să-ţi dau un exemplu, în meciul cu Vladimir Samsonov, mişcările erau încă perfecte în decisiv, dar după ce l-am condus cu 7-2, m-am văzut la 9-9. M-au trecut toate apele, m-au bântuit toate gândurile întunecate, dar am reuşit să le alung. Prin stilul pe care Samsonov îl abordează, el spera ca eu să ratez în momentele decisive.

De ce?

La noi se spune "a gâdila" mingea, ceea ce eu nu făceam înainte, dar mi-am cultivat această metodă de a pune mingea pe masă. Înainte aveam o singură viteză: foarte tare.

"Reţeta perfectă pentru mine o sintetizez aşa: am un joc energic şi empatizez cu publicul"

Mie mi se pare că ai un stil foarte spectaculos de a juca. E felul tău sau, să spunem, mai faci câte un artificiu şi pentru public, aşa cum plonjează portarii la fotbal?

Da, e spectaculos, dar nu mă ajuta mereu. Jucam la acelaşi tempo da cappo al fine, acum reuşesc să-mi schimb ritmul pe parcursul unui meci, în funcţie de adversari, pentru a le contracara jocul. Mai ales împotriva stângacilor aveam un mare complex. Acum am schimbat şi strategia la European împotriva stângacilor, iar tactica a dat roade. Eu dau foarte mult cu forhandul, marşez mult pe această armă a mea. Dar, de regulă, împotriva stângacilor le deschizi foarte mult unghiul lovind cu dreapta. Aşa că mi-am îmbunătăţit foarte mult reverul în acest sezon. Şi cred că şi datorită acestui amănunt am reuşit să elimin trei jucători de mână stângă.

Mulţi sportivi afirmă şi că fac ce le place, şi mai şi câştigă bani. Faci parte din această categorie?

Nu aş putea juca de dragul banilor. Eu mă hrănesc cu energia publicului, poate şi de asta se spune că sunt un jucător spectaculos.Joc şi pentru oamenii care vin la sală, pentru cei care mă privesc la televizor sau pe internet, pentru oamenii dragi, pentru necunoscuţii pe care i-aş putea să-i fac să fie puţin mai atenţi la tenisul de masă şi datorită felului în care un român în roşu, galben sau albastru se dedică la masă acestui sport în care nu ai voie să greşeşti, să ai un moment de respiro sau să-ţi fugă mintea la altceva. Reţeta perfectă pentru mine o sintetizez aşa: am un joc energic şi empatizez cu publicul.

Reţeta asta te-a ajutat să-l baţi, la dublu, şi pe geniul Ma Long, fost lider mondial.

Da, aşa am reuşit, anul acesta, la China Open, în templul tenisului de masă, să câştig în semifinalele probei de dublu, alături de spaiolul Alvaro Robbles, colegul şi prietenul meu, un meci împotriva liderului mondial Ma Long, şi coechipierului său, Xu Xin. (n.r. - pe 1 iunie, scor 3-2).Au o viteză în plus, dar simt că ne-am mai apropiat de ei în ultimul timp. Au început să mai piardă şi ei, dar tot apar jucători minune, cum e copilul de 15 ani din Japonia, Tomokazu Harimoto. (n.r. - niponul este cel mai tânăr campion naţional din istoria Japoniei, la doar 14 ani şi 207 zile. Anul acesta a devenit cel mai tânăr campion de World Tour, în Cehia, la 14 ani şi 61 de zile).

________________________________________

TOP 10 ITTF - luna septembrie

1 FAN Zhendong CHN 17001

2 XU Xin CHN 15610

3 LIN Gaoyuan CHN 15189

4 BOLL Timo GER 15025

5 OVTCHAROV Dimitrij GER 14375

6 MA Long CHN 13950

7 LEE Sangsu KOR 13374

8 HARIMOTO Tomokazu JPN 13314

9 WONG Chun Ting HKG 12969

10 CALDERANO Hugo BRA 12815

________________________________________

Ştiu, ţi-am mai adresat această întrebare. Şi ţie, şi colegilor tăi... China, China, Asia. De ce ei?

Au o arie de selecţie foarte mare, e imposibil să nu scoată doi-trei jucători mari în fiecare an. Sunt talentaţi şi au tot pe tavă. În plus. au nişte materiale pe care noi nu ni le putem procura. Atuul nostru este că mingea nu mai e din celuloid, e din plastic, şi nu i se mai poate imprima atât de mult efect.

"Timo Boll a declarat că a simţit că vine uraganul peste el. Mă onorează"

Adversarul tău din finală, apropo, e de o vârstă cu mine, e printre puţinii care-i mai trimite la ţigări pe chinezi. Ce are el?

Experienţă, talent, inteligenţă, reacţie supersonică. Şi calm. Mult echilibru în puncte critice.

Ai văzut ce a declarat după finala cu tine?

E un jucător fantastic, dar mă bucură că a declarat imediat după meci că în primul set a simţit că vine uraganul peste el.

A mai spus că eşti un jucător inteligent, că eşti foarte rapid şi că ai venit bine pregătit la acest European. Cum comentezi declaraţia lui?

Mă onorează că vine de la un asemenea campion. Chiar am avut şansa mea în setul al doilea. Dacă-mi adjudecam setul al doilea, aş fi devenit favorit la aur. Dar el are o constanţă remarcabilă.

Ce înseamnă coordonare în tenisul de masă. Am citit şi eu, am observat la voi ce aport are jocul de picioare, deplasarea din jurul mesei. Zi-mi ceva ce nu ştiu!

De multe ori să ştii că mă mir şi eu cum creierul poate procesa atât de rapid o informaţie, într-o fracţiune de secundă - iar coordonarea minte - mână - picior decurge cu o rapiditate fantastică. Uneori nici nu-mi dau seama cum reacţionez la mingile adversarului, dar există aceste automatisme formate în sute de ore de antrenamente. Iar alteori, după ce văd că trece mingea de adversar şi fac punct, îmi zic în gând: "Wow, Ovidiu! Tu ai făcut punctul ăsta!?".

Creierul spui...

Se spune că sportul este un medicament pentru creier. Ai văzut vreodată pe cineva trist după ce face sport? Nu! Ei bine, creierul ne dă înapoi o mare mână de ajutor, nouă sportivilor. Eu îţi ofer exemplul meu şi îţi spun că tenisul de masă nu e doar un sport al vitezei de reacţie, al îndemânării, al simţului de anticipa ce face adversarul şi al pregătirii tehnico-tactice, este şi un sport al creierului.

1,36 kg e greutatea creierului. Conform unor teorii, creierul bărbatului cântăreşte 1,4 kg, în timp ce al femeii cântăreşte 1,26 kg

4-6 minute e durata în care creierul poate supravieţui fără oxigen

100-200 miliarde e numărul de neruoni pe care îl posedă creierul uman

8-10 secunde rezistă un om înainte să-şi piardă cunoştinţa din cauza unei pierderi de sânge

"Sunt ca Del Potro! Dau ghiulele de câte ori pot pe meci. Cu cine ţii dintre Nadal şi Federer?"

Cum îţi antrenezi creierul?

Prin repetiţie la infinit şi plăcerea de a merge la sală. Acolo sunt în lumea mea, orice problemă aş avea, uit de ea când merg la sală. Sunt ca un copilaş care dă de jucăria preferată. Iar acum, după această medalie, ştiu că mă aflu la un nivel la care mă pot bate cu greii. Şi mă bucur că spectatorii mă plac. Jocul meu e bazat pe forţă şi viteză, nu pe dantelării. Sunt ca Del Potro! Dau ghiulele de câte ori pot pe meci.

Del Potro e favoritul tău? Ştiu că te uiţi mult la tenis.

Îmi place să mă uit la toate sporturile, dar tenisul îmi dă o stare de bine, mai ales când mă uit la meciurile lui Nadal şi Federer.

Cu cine ţii?

Ai să râzi! Cu amândoi! Nu pot ţine cu unul sau cu altul, pentru că-i apreciez pentru longevitate şi pentru felul în care au trecut peste toate accidentările şi tot în vârf au revenit.

O ultimă întrebare. Ce faci după ce terminăm discuţia?

Caut un loc frumos din lume unde să plec alături de iubita mea, Marina, în prima vacanţă pe care o voi avea.

Ovidiu, ţi s-au sedimentat gândurile la câteva zile după ce ai luat argintul european la Alicante?
Încă nu realizez nici acum dimensiunea performanţei. În primul rând, la tragerea la sorţi am venit cu gândul că-s pregătit până în măduva oaselor pentru acest European pentru că în acest sezon aveam victorii în faţa câtorva dintre cei mai valoroşi jucători ai continentului.
Asta îmi dădea un imbold psihic care mă făcea să ţintesc un rezultat bun. Mă gândeam la sferturile de finală. Poate! Poate, poate! Dar astrele s-au aliniat pentru mine. Pe măsură ce înaintam, mă simţeam ca într-un tunel în care timpul se dilata, se dilata, se dilata.

De ce zici asta?
Pentru că am câştigat foarte multe seturi la două puncte diferenţă, ceea ce denotă în tenisul de masă o pregătire psihologică de nota 11. Felul în care m-am pregătit mental pe parcursul acestui sezon şi-a spus cuvântul şi am atins punctul de vârf la Alicante. Ca să-ţi dau un exemplu, în meciul cu Vladimir Samsonov, mişcările erau încă perfecte în decisiv, dar după ce l-am condus cu 7-2, m-am văzut la 9-9. M-au trecut toate apele, m-au bântuit toate gândurile întunecate, dar am reuşit să le alung.
Prin stilul pe care Samsonov îl abordează, el spera ca eu să ratez în momentele decisive.

De ce?
La noi se spune "a gâdila" mingea, ceea ce eu nu făceam înainte, dar mi-am cultivat această metodă de a pune mingea pe masă. Înainte aveam o singură viteză: foarte tare.

"Reţeta perfectă pentru mine o sintetizez aşa: am un joc energic şi empatizez cu publicul"

Mie mi se pare că ai un stil foarte spectaculos de a juca. E felul tău sau, să spunem, mai faci câte un artificiu şi pentru public, aşa cum plonjează portarii la fotbal?
Da, e spectaculos, dar nu mă ajuta mereu. Jucam la acelaşi tempo da cappo al fine, acum reuşesc să-mi schimb ritmul pe parcursul unui meci, în funcţie de adversari, pentru a le contracara jocul. Mai ales împotriva stângacilor aveam un mare complex. Acum am schimbat şi strategia la European împotriva stângacilor, iar tactica a dat roade. Eu dau foarte mult cu forhandul, marşez mult pe această armă a mea. Dar, de regulă, împotriva stângacilor le deschizi foarte mult unghiul lovind cu dreapta. Aşa că mi-am îmbunătăţit foarte mult reverul în acest sezon. Şi cred că şi datorită acestui amănunt am reuşit să elimin trei jucători de mână stângă.

Mulţi sportivi afirmă şi că fac ce le place, şi mai şi câştigă bani. Faci parte din această categorie?
Nu aş putea juca de dragul banilor. Eu mă hrănesc cu energia publicului, poate şi de asta se spune că sunt un jucător spectaculos.Joc şi pentru oamenii care vin la sală, pentru cei care mă privesc la televizor sau pe internet, pentru oamenii dragi, pentru necunoscuţii pe care i-aş putea să-i fac să fie puţin mai atenţi la tenisul de masă şi datorită felului în care un român în roşu, galben sau albastru se dedică la masă acestui sport în care nu ai voie să greşeşti, să ai un moment de respiro sau să-ţi fugă mintea la altceva. Reţeta perfectă pentru mine o sintetizez aşa: am un joc energic şi empatizez cu publicul.

Reţeta asta te-a ajutat să-l baţi, la dublu, şi pe geniul Ma Long, fost lider mondial.
Da, aşa am reuşit, anul acesta, la China Open, în templul tenisului de masă, să câştig în semifinalele probei de dublu, alături de spaiolul Alvaro Robbles, colegul şi prietenul meu, un meci împotriva liderului mondial Ma Long, şi coechipierului său, Xu Xin.
(n.r. - pe 1 iunie, scor 3-2).Au o viteză în plus, dar simt că ne-am mai apropiat de ei în ultimul timp. Au început să mai piardă şi ei, dar tot apar jucători minune, cum e copilul de 15 ani din Japonia, Tomokazu Harimoto. (n.r. - niponul este cel mai tânăr campion naţional din istoria Japoniei, la doar 14 ani şi 207 zile. Anul acesta a devenit cel mai tânăr campion de World Tour, în Cehia, la 14 ani şi 61 de zile).


TOP 10 ITTF - luna septembrie

1  FAN Zhendong     CHN     17001
2  XU Xin     CHN     15610
3  LIN Gaoyuan     CHN     15189
4  BOLL Timo     GER     15025
5  OVTCHAROV Dimitrij     GER     14375
6  MA Long     CHN     13950
7  LEE Sangsu     KOR     13374
8  HARIMOTO Tomokazu     JPN     13314
9   WONG Chun Ting     HKG     12969
10  CALDERANO Hugo     BRA     12815


Ştiu, ţi-am mai adresat această întrebare. Şi ţie, şi colegilor tăi... China, China, Asia. De ce ei?
Au o arie de selecţie foarte mare, e imposibil să nu scoată doi-trei jucători mari în fiecare an.
Sunt talentaţi şi au tot pe tavă. În plus. au nişte materiale pe care noi nu ni le putem procura. Atuul nostru este că mingea nu mai e din celuloid, e din plastic, şi nu i se mai poate imprima atât de mult efect.

"Timo Boll a declarat că a simţit că vine uraganul peste el. Mă onorează"

Adversarul tău din finală, apropo, e de o vârstă cu mine, e printre puţinii care-i mai trimite la ţigări pe chinezi. Ce are el?
Experienţă, talent, inteligenţă, reacţie supersonică. Şi calm. Mult echilibru în puncte critice.

Ai văzut ce a declarat după finala cu tine?
E un jucător fantastic, dar mă bucură că a declarat imediat după meci că în primul set a simţit că vine uraganul peste el.

A mai spus că eşti un jucător inteligent, că eşti foarte rapid şi că ai venit bine pregătit la acest European. Cum comentezi declaraţia lui?
Mă onorează că vine de la un asemenea campion. Chiar am avut şansa mea în setul al doilea. Dacă-mi adjudecam setul al doilea, aş fi devenit favorit la aur.
Dar el are o constanţă remarcabilă.

Ce înseamnă coordonare în tenisul de masă. Am citit şi eu, am observat la voi ce aport are jocul de picioare, deplasarea din jurul mesei. Zi-mi ceva ce nu ştiu!
De multe ori să ştii că mă mir şi eu cum creierul poate procesa atât de rapid o informaţie, într-o fracţiune de secundă - iar coordonarea minte - mână - picior decurge cu o rapiditate fantastică. Uneori nici nu-mi dau seama cum reacţionez la mingile adversarului, dar există aceste automatisme formate în sute de ore de antrenamente.
Iar alteori, după ce văd că trece mingea de adversar şi fac punct, îmi zic în gând: "Wow, Ovidiu! Tu ai făcut punctul ăsta!?".

Creierul spui...
Se spune că sportul este un medicament pentru creier.
Ai văzut vreodată pe cineva trist după ce face sport? Nu! Ei bine, creierul ne dă înapoi o mare mână de ajutor, nouă sportivilor. Eu îţi ofer exemplul meu şi îţi spun că tenisul de masă nu e doar un sport al vitezei de reacţie, al îndemânării, al simţului de anticipa ce face adversarul şi al pregătirii tehnico-tactice, este şi un sport al creierului.

1,36 kg e greutatea creierului. Conform unor teorii, creierul bărbatului cântăreşte 1,4 kg, în timp ce al femeii cântăreşte 1,26 kg

4-6 minute e durata în care creierul poate supravieţui fără oxigen

100-200 miliarde e numărul de neruoni pe care îl posedă creierul uman

8-10 secunde rezistă un om înainte să-şi piardă cunoştinţa din cauza unei pierderi de sânge

"Sunt ca Del Potro! Dau ghiulele de câte ori pot pe meci. Cu cine ţii dintre Nadal şi Federer?"

Cum îţi antrenezi creierul?
Prin repetiţie la infinit şi plăcerea de a merge la sală. Acolo sunt în lumea mea, orice problemă aş avea, uit de ea când merg la sală. Sunt ca un copilaş care dă de jucăria preferată. Iar acum, după această medalie, ştiu că mă aflu la un nivel la care mă pot bate cu greii. Şi mă bucur că spectatorii mă plac. Jocul meu e bazat pe forţă şi viteză, nu pe dantelării. Sunt ca Del Potro! Dau ghiulele de câte ori pot pe meci.

Del Potro e favoritul tău? Ştiu că te uiţi mult la tenis.
Îmi place să mă uit la toate sporturile, dar tenisul îmi dă o stare de bine, mai ales când mă uit la meciurile lui Nadal şi Federer.

Cu cine ţii?
Ai să râzi! Cu amândoi! Nu pot ţine cu unul sau cu altul, pentru că-i apreciez pentru longevitate şi pentru felul în care au trecut peste toate accidentările şi tot în vârf au revenit.

O ultimă întrebare. Ce faci după ce terminăm discuţia?
Caut un loc frumos din lume unde să plec alături de iubita mea, Marina, în prima vacanţă pe care o voi avea.


 

27 de lucruri inedite despre cea mai bună jucătoare de tenis a lumii, Simona Halep

În ziua în care a împlinit 27 de ani, 27 septembrie, Simona Halep poate spune că a atins toate marile obiective la care visează un adolescent pornit pe drumul cu mult roşu al tenisului. Roşu - evident, de la zgură, suprafaţa pe care sunt 'botezaţi' jucătorii de tenis în România, dar şi de la sutele de băşici, bătături şi julituri cu care te alegi în mii de ore de antrenament, de la zecile şi zecile de grade Celsius care ard pielea şi storc picături de sudoare cât să umple un lac întreg, dar şi de la pasiunea mereu testată de greutăţi, obstacole şi provocări pe care le lansează tenisul spre fiecare pretendent.

Simona Halep a ajuns numărul unu şi este numărul unu, ba mai mult, este aproape de Top 10-ul 'all time' al celor mai multe săptămâni petrecute pe prima poziţie WTA. A câştigat un titlu de Mare Şlem - şi trebuie spus că a făcut-o mai întâi la junioare, apoi şi la senioare. Are victorii la toate marile staruri ale circuitului, reuşind să le răpună pe Azarenka, Serena şi Venus Williams, Şarapova, Wozniacki şi Muguruza. Este sportivul român cu cei mai mulţi fani pe reţelele de socializare (peste 1,5 milioane pe Facebook, aproape 890 mii pe Instagram). Mai departe, o descoperiţi dintr-un puzzle inedit de 27 de piese, care spun o poveste atlfel despre Simona Halep, sărbătorita zilei.

1. Zâmbetul. Când a câştigat la Roland Garros 2018, Simona Halep a zâmbit şi nu s-a oprit cât a durat turul arenei, al interviurilor tv şi vizita în centrul de presă. Coborând cu trofeul în braţe de la conferinţă, românca a salutat voluntarii de la biroul de recepţie, continuând să zâmbească.

2. V-aţi întrebat de ce în momentul în care efectuaţi o căutare pe Twitter cu termenul "Halep" apar şi imagini sângeroase, mărturii ale unor confruntări armate? Oraşul sirian Alep, capitala Governoratului Alep - cel mai mare oraş al ţării şi cel mai populat până la izbucnirea Războiului Civil Sirian, cu peste 2 milioane de locuitori, aflat la 48 km de graniţa cu Turcia, poartă numele "Halep" în limba urmaşilor otomani.

3. Surprinzătorul prim sfat primit de la Darren Cahill. Cu simţul umorului super-consacrat, australianul a răspuns şugubăţ curiozităţii ProSport de a afla care a fost primul sfat dat Simonei. "Sunt destul de sigur că i-am recomandat nişte restaurante la Indian Wells. Victor (n.r. Ioniţă) m-a invitat să mă alătur echipei şi ultimul lucru pe care un nou antrenor sau consultant ar trebui să-l facă este să se apuce să îi umple capul sportivului cu o grămadă de păreri, opinii şi idei care s-ar putea să nu fie deloc relevante pentru jocul acestuia. De regulă, primele săptămâni le petreci punând multe întrebări, discutând jocul".

4. SimoNike. După ce la Australian Open 2018 a evoluat într-o rochiţă roşie fără logo, comandată online din China, Halep a semnat la începutul acestui an un contract cu producătorul american de echipament sportiv, Nike. Ion Ţiriac a negociat personal detaliile. Chiar dacă, din punct de vedere contractual, acesta a fost momentul zero al colaborării dintre Simona Halep şi Nike, românca mai apăruse pe teren în echipamentul americanilor, înainte de a face operaţia de micşorare a sânilor.

Mai mult, deşi colaborarea contractuală cu Adidas a început în primăvara lui 2014, constănţeanca a câştigat Roland Garros-ul în 2008 purtând echipamentul firmei germane.

Înainte de a semna cu Lacoste, Simona Halep a folosit atât haine Nike, cât şi de la Lotto (echipament folosit la prima finală WTA a carierei).

5. Debut de excepţie. La prima prezenţă pe tabloul principal într-un turneu WTA, Simona Halep a avansat până în faza sferturilor de finală, în 2010, la Marbella. Venită din calificări, Simona a legat cinci victorii. La a treia prezenţă pe tabloul principal la nivel WTA, Simona juca deja o primă finală, la FES, în Maroc, fiind învinsă de Iveta Benesova (actualmente Melzer).

6. Mercedes-ul-dormitor. Actualul nr.1 WTA a făcut turul României în maşina tatălui. "Mercedes-ul a fost ca un dormitor pentru Simona. De multe ori dormea acolo, avea perne, pătură, iar când ajungeam la destinaţie era deja pregatită pentru meci sau pentru antrenament", povesteşte Stere Halep.

7. Fetiţa care nu iubea păpuşile. Tăcută, mai introvertită decât alţi copii de vârsta ei, mereu aflată în apropierea unui teren de sport, Simona a fost diferită. "Am avut o copilărie pe terenul de tenis. N-am avut păpuşi sau alte jucării, dar nici nu am cerut. Făceam fileu din aţă, găuream asfaltul, băgam doi stâlpi şi jucam tenis cu fratele meu. Când ne săturam de tenis, jucam fotbal pe stradă", declara Simona.

8. Idolul unui idol. Una dintre cele mai dragi amintiri ale Simonei de la ediţia 2008 a Roland Garros-ului e legată de Andrei Pavel. "M-am bucurat foarte mult că în perioada turneului am vorbit cu Andrei Pavel, chiar m-am împrietenit cu el. Ţin minte că i-am cerut manşeta. O am şi acum. Visul meu e să ajung ca el. Am reuşit, ca Andrei Pavel, să câştig CE 16 ani şi Roland Garros-ul la juniori", spune Simona.

9. Cupa "Litoralul". Nu e vorba despre vreun concurs de Miss pe care Simona l-ar fi câştigat, ci de turneul care l-a convins pe Stere Halep, un fel de Toma Necredinciosu' vizavi de talentul fiicei sale, care încă nutrea speranţa că primul născut al familiei, Nicolae, va ajunge sportiv de performanţă, că Simona îi poate îndeplini visul cel mai drag sufletului său.

10. "Mica stea". Aşa o alinta la început Stere Halep pe Simona.

11. De-asta are lipici la balonul rotund. Simona Halep, la fel ca şi daneza Caroline Wozniacki, moşteneşte pasiunea pentru fotbal, dar şi uşurinţa de a jongla cu balonul rotund de la tatăl său, fost fotbalist.

12. Ca Steffi. Simona Halep este prima jucătoare după Steffi Graf care a reuşit să câştige primele şase titluri ale carierei în acelaşi an (2013).

13. Ziua în care Simona s-a logodit. Zvonuri despre presupuse relaţii ale Simonei au fost nenumărate. Însă pe 29 octombrie 2017, constănţeanca a anunţat, mândră: "M-am logodit cu tenisul". Devenind al 13-a jucătoare care termină un sezon de tenis pe prima poziţie, Simona Halep a primit din partea WTA un inel Tiffany în valoare de 42.000 dolari.

14. Amintirea de nepreţuit cu diplome şi semnatul unui paşaport. "Este prima dată când mi se întâmplă aşa ceva. Sunt un pic surprinsă", spunea Simona Halep, în 2011, când, la Constanţa, era invitată să înmâneze diplome şi medalii la o competiţie Tenis 10. Ajunsă la terenurile de la Club Idu alături de tatăl ei, a 3-a jucătoare de tenis a României şi membra Top 60 pe atunci, Simona rămânea uimită văzând cum zeci de copii i-au cerut autografe pe şepci, tricouri, diplome, încălţări şi... paşapoarte, nota revista Tenis Partener.

15. Mai uşor nu se putea, nici pe calculator. Norman "Genius" Chatrier, nepotul regretatului Philippe Chatrier, un împătimit membru al comunităţii de e-gaming, a răspuns ferm că, deşi pe teren Simona Halep s-a impus doar la a treia finală jucată la Paris, într-un joc video avatarului Halep i-ar fi fost şi mai greu să se impună, într-un univers în care diferenţele sunt chiar mai mici.

16. Blondă sau brunetă? Simona Halep a schimbat look-uri diferite, variind culoarea părului de la blond la brunet. În 2015, a încercat o nuanţă contrastantă, dar şi bretonul, în timp ce după ce a câştigat primul titlu de Mare Şlem al carierei a ales o nuanţă nisipoasă.

17. O relaţie unică. Simona Halep a dat start colaborării cu Darren Cahill cu un trofeu la Indian Wells, Românca s-a dus-glonţ imediat după terminarea meciului către australian, îmbrăşându-l cu multă căldură. Chiar dacă în 2017, la Miami, Darren i-a administrat ceea ce s-a dovedit a fi un excelent duş rece, spunându-i că încheie colaborarea dacă ea nu îşi schimbă atitudinea negativistă,.

18. Trio magic. Simona Halep a adus a treia victorie României în concursurile de simplu ale juniorilor de la Roland Garros, după Mariana Simionescu (1974) şi Andrei Pavel (1992). Interesant este că, potrivit unui interviu acordat revistei Tenis Partener imediat după succesul său istoric într-o finală sută la sută românească cu Elena Bogdan, Simona declara că, atunci când a văzut tragerea la sorţi, ar fi pariat doar pe faptul că Elena (cu şase luni mai mică) va ajunge în finală, dar că nu se aştepta ca ea să avanseze până în finală.

19. "Cam 12 ani am muncit pentru acest trofeu. De când am început tenisul", spunea Simona Halep după victoria din 2008, de la Roland Garros, din competiţia junioarelor, în primul său interviu într-un studio de televiziune, în emisiunea lui Cătălin Măruţă, la ProTV.

20. Ţiriac 100%, părinţii 50%. Ion Ţiriac, omul despre care Simona Halep a recunoscut că o intimidează, a văzut din tribună ambele victorii ale constănţencei de la Roland Garros (2008 şi 2018), însă părinţii ei, Tania şi Stere Halep, au privit din tribună doar victoria de la senioare.

21. "Mi-a trecut prin cap că, dacă voi renunţa şi voi pierde, voi regreta toată viaţa că nu am luptat până la capăt". Înfruntând o jucătoare alături de care se antrenase la Constanţa timp de doi ani, Simona a avut mult de luptat în finala RG 2008: a câştigat primul set cu 6-4, de la 1-3, a avut senzaţia că a scăpat meciul din mână, când la 5-2 în setul doi a pierdut 2 game-uri consecutive la 0 şi mai apoi a risipit 2 mingi de meci. "Mi-a tremurat racheta în mână. Mi-am spus că o să pierd. Eram la pământ. Nu puteam să-mi dau seama cum am ratat toate oportunităţile. Dar, la început de set 3 a fost 2-0 pentru mine şi mi-am spus că dacă pot face 2 game-uri în condiţiile astea, pot câştiga".

22. Constanţa petrece! După victoria din 2008 de la French Open, Simona a plecat într-o fugă spre Constanţa, pentru a ajunge la o petrecere importantă. Party-ul nu era dat în cistea ei, ci era pentru prima dată când părinţii săi erau naşi.

23. Premieră pentru "Baci". Simona Halep este cea care l-a făcut pe Gică Popescu, singurul român ajuns căpitan pe Camp Nou în echipa Barcelonei, să ia loc în premieră în tribune la o semifinală de turneu de Mare Şlem.

24. Alegerea lui Tyson. Semifinala dintre Simona Halep şi Garbine Muguruza a fost una dintre cele 3 partide pe care Mike Tyson a ales să le urmărească din tribune la Roland Garros 2018. În programul său au mai intrat partida Serena Williams - Julia Goerges (turul 3) şi optimea de finală dintre Sloane Stephens şi Anett Kontaveit.

25. Luaţi acasă trofeul Simonei! În 2019 aţi putea cumpăra de la Roland Garros o replică în miniatură a Cupei Suzanne Lenglen, din argint. Numele Simonei va încheia lista de câştigătoare, actualizată de la an de an. În 2018, un suvenir similar a costat 60 euro (aprox. 280 RON).

26. Prezenţă de spirit. Simona Halep a fost pe fază la conferinţa de presă obligatorie de la capătul finalei de la Roland Garros 2018. Grăbindu-se să încheie obositorul tur de forţă al obligaţiilor media, Virginia Ruzici a dat semnalul de plecare atunci când presa internaţională a încheiat şirul întrebărilor. Simona a realizat, însă, că treaba sa nu este încheiată, aşa că a rămas la pupitru pentru partea în română a conferinţei de presă.

27. Regina rozelor. Simona Halep a primit nenumărate flori de-a lungul anilor. Chiar dacă pentru a-i celebra urcarea pe prima poziţie WTA, chinezii i-au pregătit un aranjament uriaş de trandafiri roşii în forma cifrei 1, aflaţi că favoriţii Simonei sunt, de fapt, trandafirii albi. Iar cadoul pe care şi-l doreşte de ziua ei, de fiecare dată: trandafiri albi în numărul vârstei pe care o împlineşte.

 

Luka Modric, jucătorul anului la The Best FIFA Awards.

Luni seară, 24 septembrie, a avut loc The Best FIFA Awards, premiile care răsplătesc cele mai bune performanţe din lumea fotbalului. Cel mai aşteptat trofeu al serii a fost acela oferit celui mai bun jucător de fotbal din sezonul precedent.

Premiul "The Best" i-a fost înmânat croatului Luka Modric. Acesta a fost ales între ale două nume importante din fotbalul mondial: Cristiano Ronaldo şi Mo Salah. "Este o onoare pentru mine şi un sentiment minunat să fiu aici cu acest trofeu în mâini. Vreau să îi felicit pe Salah şi pe Cristiano pentru sezonul bun pe care l-au făcut. Acest trofeu nu este numai al meu, este al tuturor colegilor mei de la Real Madrid şi de la echipa naţională a Croaţiei, dar este şi trofeul antrenorilor mei", au fost cuvintele lui Modric după ce a primit premiul de cel mai bun jucător al sezonului trecut.

Premiul pentru cea mai bună jucătoare a lumii l-a primit sportiva din Brazilia, Marta. "Nu am cuvinte, este un moment incredibil. Vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu, care mi-a oferit sănătate şi colegelor de la club şi de la echipa naţională", a declarat Marta, printre lacrimi.

Michael Ballack şi Ronaldinho au anunţat cel mai bun 11 din 2018: David de Gea (Manchester United) - Dani Alves (Paris Saint-Germain), Raphael Varane (Real Madrid), Sergio Ramos (Real Madrid), Marcelo (Real Madrid) - Luka Modric (Real Madrid), N'Golo Kante (Chelsea) - Eden Hazard (Chelsea), Lionel Messi (Barcelona), Kylian Mbappe (Paris Saint-Germain), Cristiano Ronaldo (Real Madrid/Juventus).

Premiul Fair Play - Germanul Lennart Thy a lipsit de la meciul dintre Venlo şi Eindhoven pentru a dona celule stem, cu scopul de a a ajuta un bolnav de leucemie.

Fanii anului - Suporterii peruvieni care au însoţit echipa naţională la Cupa Mondială, după o pauză de 36 de ani, au fost premiaţi de FIFA. Puteţi citi mai jos povestea celor care au făcut deplasarea în Rusia. Unii şi-au pierdut locurile de muncă, alţii şi-au vândut maşinile, dar cu toţii au fost uniţi de pasiunea pentru echipa naţională.

Portarul anului - Ajuns în această vară la Real Madrid, după ce a obţinut medalia de bronz la Campionatul Mondial din Rusia, belgianul Thibaut Courtois a fost numit cel mai bun portar al sezonului precedent.

Antrenorul anului - Omul care a cucerit Cupa Mondială cu naţionala Franţei, Didier Deschamps, a fost desemnat antrenorul anului în fotbalul mondial. Premiul a fost acordat de un alt francez, Arsene Wenger. "Rolul selecţionerului este unul foarte important, dar jucătorii merită toate aplauzele. Vreau să mulţumesc întreg staff-ului tehnic. Mulţumesc tuturor", a spus selecţionerul Franţei, după ce a primit trofeul.

Premiul Puskas - Reuşita lui Mo Salah din meciul cu Everton a primit premiul pentru cel mai frumos gol din sezonul precedent. E posibil să fie un premiu primit de egiptean în compensaţie, având în vedere că Modric şi Cristiano Ronaldo sunt cotaţi cu şanse mai mari la trofeul cel mare.

Antrenorul anului în fotbalul feminin - Omul care conduce Olympique Lyon, Reynald Pedros, a fost numit cel mai bun tehnician al sezonului trecut din fotbalul feminin.

 

Radu Albot a repurtat trei victorii la turneul ATP Moselle Open

Tenismanul moldovean Radu Albot a obținut trei victorii la turneul internațional din seria ATP Moselle Open de la Metz (Franța).

El i-a învins, în ordine, pe Marton Fucsovics (Ungaria, 6-3,6-2), Pierre-Hugues Herbert (Franța, 6-3, 6-4), Ricardas Berankis (Lituania, 7-6, 6-4) și s-a calificat ieri în semifinala competițieiunde i-a cedat (1-6,3-6) lui Jiles Simon din Franța. .

Radu Albot a declarat în ajunul deplasării la concurs că, după Moselle Open, va participa la un turneu în  China. ”Am să mai evoluez în China. În funcție de situație, oferte, timp liber, este posibil să concurez chiar la două turnee. Apoi, în decembrie, voi începe pregătirile de sezonul din 2019. În ultimii trei ani am efectuat în acest sens cantonamente în SUA. Îmi place acolo, anul curent de asemenea mă voi antrena în Statele Unite”, a spus tenismanul.

Radu Albot (28 de ani) este campion european Under-16, cel mai bun jucător moldovean de tenis din toate timpurile. El este câștigător la 14 turnee din seria Futures, individual, și 12 la dublu, învingător la 14 turnee din seria ATP Challenger Tour, la simplu, și 15 la dublu, câștigător al turneelor Challengers de la Fergana (Uzbekistan, 2013), Kolkata (India, 2015), Furth (Germania, 2016), Poznan (Polonia, 2016), Shenzhen (China, 2017). A învins la turneele ATP Istanbul Open şi Kremlin Cup (2015) în pereche cu Dusan Lajovic (Serbia) şi Frantişek Cermak (Cehia).

Anul curent s-a calificat, în premieră,  în turul trei la turneul de Mare Slam de la Wimbledon și a devenit semifinalist la US Open în pereche cu tunisianul Malek Jaziri.

 
Еще статьи...